Decizia Curtii Constitutionale si necesitatea modificarii Legii 192/2006

Cunoastem cu totii decizia Curtii Constitutionale, in opinia noastra o decizie corecta pentru ca a fost judecat de magistratii Curtii  modul cum au  fost aplicate prevederile articolelor  respective in practica.  Articolele declarate neconstitutionale au fost aplicate in unele cazuri, de catre unii judecatori, ca dispozitii obligatorii pentru reclamant, ca inainte de introducerea cererii de chemare in judecata reclamantul sa fie obligat sa efectueze ,,procedura”  de informare. Consideram ca s-a gresit de acei judecatori care in faza administrativa a procesului trimiteau doar reclamantul, prin  notificare, sa  se adreseze unui mediator. Astfel,  judecatorii Curtii s-au pronuntat pe efectul aplicarii legii fara sa se amestece, in mod corect, de altfel, pe faptul ca dispozitiile legii faceau clar referire la momentul cand ia  nastere obligatia partilor de a se prezenta la un mediator. ,,Inainte de  introducerea cererii de chemare in judecata”,  moment aplicat incorect de unii magistrati, este un drept al partilor de a apela la mediator, pe cand momentul clar in care se naste obligatia este  stabilit de judecator, conform dispozitiei Codului de procedura civila Art 227 alin 2 (”Cand considera necesar, tinand seama de circumstantele cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii”). Astfel, prin trimiterea de catre judecator ia nadtere obligatia partilor, iar judecatorul nu va face vreun demers pana ce nu are toate partile in fata sa. Atat legea speciala (art. 6), cat si Codul de procedura civila (art. 227) prevad ca  judecatorul trimite PARTILE, deci toate partile implicate, nu doar reclamantul, la un mediator, pentru ca acesta sa evalueze conflictul (o analiza a conflictului) precum si stilul de raspuns la conflict al fiecarei parti si  impreuna, mediatorul si partile implicate sa stabileasca o strategie de rezolvare prin dialog a conflictului respectiv. S-a ajuns la o astfel de aplicare practica dintr-o lipsa de informatii cu privire la procedura medierii si rolul mediatorului. O prezenta mult mai activa a Consiliului de Mediere pentru informarea publica, dar mai ales in randul magistratilor, privind procedura de mediere, ar fi fost nu doar benefica, ci spunem noi, indispensabila. Nu este niciodata prea tarziu…

Acum, odata cu abrogarea celor doua articole care prevedeau ca, atunci cand sunt trimise la un mediator, partile erau obligate sa se prezinte si sa parcurga gratuit prima etapa a procesului de mediere – sedinta de informare,  mediatorii, Consiliul de Mediere si asociatiile profesionale au  ajuns la o concluzie comuna  ca  Legea 192/2006 este obligatoriu a fi modificata si imbunatatita.

Dilema  este… in ce consta modificarea?

Avem nevoie de o procedură prealabila depunerii cererii de chemare în judecata? Avantajeaza o astfel de modificare partile, mediatorii sau societatea? Opinia noastra este ca ar fi o mare greseala sa obligi  partile sa parcurga o procedura de rezolvare amiabila. Apoi, cum poti obliga paratul sa participe la mediere?

Varianta care ar aduce cele mai eficiente rezultate ar fi, in opinia noastra, implicarea activa a magistratilor, judecatorilor si procurorilor, o legatura stransa a Consiliului de Mediere cu Consiliul Superior al Magistraturii, obiectivul fiind informarea si incurajarea acestora de a recomanda medierea.

In felul acesta art. 13 alin. 2 si art. 227 din Codul de procedura civila, precum si art. 6 din Legea 192/2006 ar fi aplicate conform prevederilor imperative pe care le contin. O modificare a Regulamentului de ordine interioara al instantelor, prin care sa se introduca un criteriu de evaluare a performantei magistratilor numarul de dosare trimise la mediere si solutionate prin acord de mediere, ar fi un mare pas inainte in atingerea obiectivului introducerii medierii: degrevarea instantelor de judecata si cresterea calitatii actului de justitie.

Ion Dedu, Andreea Radut

septembrie 24, 2018